Archive for December, 2007

28th Dec 2007

Călătorie de crăciun

Motto: Drumul spre iertare este pavat cu daruri

Am făcut-o şi pe asta! Am condus Timişoara - Cluj - Timişoara. Nu fără peripeţiii, ce-i drept… Dar inainte să ajung acolo, vreau doar să mulţumesc tuturor pentru sprijinul acordat, pentru vorbele de apreciere şi pentru buchetele de flori si muţunachii de pluş aruncaţi pe parbriz. Da, şi vorbele, tot aruncate pe parbriz… Fără voi, n-aş fi putut-o face!
Aşa, să ne intoarcem acum la peripeţii. Mergand eu agale (sau conducand, mă rog), nu la mult timp după ce am ieşit din spaţiul cunoscut al Timişorii, văd pe carosabil,in mijlocul unui sat, exact la caţiva centimetri inaintea mea şi fără să am posibilitatea de o ocoli, o scandură de lemn destul de lungă cu ditamai cuiele ieşind triumfătoare din ea. Ce să fac? Să pun frană şi să cauzez un accident in lanţ sau să o ocoloesc (cu aceleaşi consecinţe) ca să apar apoi pe protv? Deja văd ştirea, domniţa intreband ceilalţi şoferi (pentru că eu fac pe vedeta şi refuz să dau declaraţii) despre viteza cu care mergeam şi despre motivele care m-au determinat să iau o asemenea decizie. Să revenim. Trec deci, cu un inghiţit in sec, peste scandura cu pricina, sperand din suflet că nu s-a intamplat nimic. Am răsuflat uşurată cand nu am auzit nici un poc şi nici nu am simţit nici o bufnitură şi mi-am continuat şofatul fără griji. Pană aici toate bune şi frumoase…
Mult mai tarziu şi deja cu ochii inchizandu-mi-se, hotăram să oprim să ne improspătăm cu o cafea intr-un peisaj pitoresc, sus in deal, unde e o casă, la marginea şoselei. Reinvigoraţi şi gata să ne reluăm pelerinajul, ce vedem cand să ne urcăm in maşină?? Pană… Cu care am condus vreo 200 km…
Adevăratul cadou de Crăciun (avand in vedere că toate astea s-au intamplat in seara de Ajun) a fost insă ajutorul neaşteptat şi fără pretenţii la o remuneraţie, pe care l-am primit de la un tanăr localnic. Ajutor nepreţuit, avand in vedere că nici unul dintre noi, iar aici mă refer in special la mine, habar nu are să schimbe o roată. Deci ii mulţumesc pe această cale altruistului băştinaş.


(A se observa că Rudi stătea şi el acolo aplecat, ca şi cum s-ar pricepe, comentand ca un cunoscător care de fapt ar fi putut-o face şi el, doar că nu avea chef să-şi murdărească mainile)

Pe cand eram la vreo două sate depărtare de destinaţie, iar eu dejarăsuflam uşurat şi măudam cu performanţele mele şofericeşti, mergand eu aşa, alene, un nene care venea din sensul opus nu a estimat bine distanţa cu care işi depăşea linia de delimitare a celor două benzi şi mi-a ras oglinda. Prin ras vreau să spun că pur şi simplu a spulberat-o, cu un zgomot care mi-a oprit inima pentru cateva sutimi de secundă. Aşa că restul drumului a decurs cat se poate de liniştit, avand in vedere că nu mai puteam face depăşiri, nemaiavand oglindă, iar după relativ o oră am ajuns in sfarşit teferi şi nevătămaţi la căldurică şi papa bun, un happy end pe de-a intregul meritat.
Ce s-a intamplat mai departe nu mai prezintă interes, scopul acestui post fiind doar etalarea calităţilor mele de şofer de cursă lungă. Nu mai merită povestesc nici faptul că, la intoarcere, am greşit puţin drumul şi am ocolit vreo caţiva zeci de kilometri, sau că am trecut prin ţinutul din care s-au inspirat toate filmele de groază (alea care au la bază tipica poveste cu nişte inşi care greşesc drumu şi ajung in ţinutul despre care vorbeam mai sus)… Important este că am ajuns cu bine şi că am avut parte de un crăciun aşa cum trebuie să fie, cu mancare şi somn cat incape.

Posted in iarna, o blonda la volan | 2 Comments »

22nd Dec 2007

Pană de idei sau Jingle Bells

Am o stare ciudată azi, aş vrea să scriu despre atatea lucruri, dar in acelaşi timp nu mă interesează nimic in particular. Mi-aş dori doar să stau in pat, să mănanc ciocolat şi să citesc cartea pe care am inceput-o aseară şi nu mai am timp să o termin - Ryu Murakami, In supa miso.

Nu mai suport să aud colinde! Oriunde mă duc, intr-un magazin, in taxi, la lucru, in centru pe stradă, chiar şi la salonul de cosmetică, sau in maşină la radio, tot ce aud este Jingle Bells… Imi vine să sparg boxele!!! ?n perioada asta eu sunt intr-o stare de ascultat Marilyn Manson sau Linkin Park, nu Frank Sinatra sau Puiu Codreanu. Aşa că gata cu colindele, vă rog, imi stricaţi şi ceea ce a mai rămas in mine din spiritul crăciunului!!!

…………………………………………………………….

N-am mai scris demult despre ceea ce mă enerveazăazi. Păi, in afară de colinde ar mai fi traficul groaznic şi nebunia din magazine, Alessandra Mussolini şi scandalul Orban. A, şi mă enervează frigul in care tebuie sătepţi cand iţi duci maşina la spălat. Cam atat… In rest e ok…

Posted in iarna, o blonda la volan | No Comments »

17th Dec 2007

La serbarea de Crăciun

Firma la care lucrez s-a gandit (cu bune intenţii şi pe bună dreptate) să organizeze o petrecere de crăciun. Petrecere in opinia lor, serbare/reuniune-de-clasă intr-a mea. Nu vreau să fiu inţeleasă greşit, a fost chiar reuşită, iar toată lumea a plecat acasă mulţumită, cu braţele pline de daruri de la moşu. Aici voiam să ajung, la darurile de la moşu… M-am bucurat foarte tare cand am primit un pachet imens compus dintr-un borcan de cafea instant, pentru că tocmai ce mi se terminase cafeaua acasă şi mă gandeam că nu mai trebuie să cobor dimineaţa la faimosul butic de la colţ să imi procur alta. Deci m-am bucurat. Dar apoi, intr-un moment de restrişte, mi-am adus brusc aminte că de fapt cel ce se bucură de privilegiul de a fi numit “jumătatea mea” imi adusese, exact inainte să ne indreptăm spre serbare, un pachet de cafea din aia normală, pe care pot să o prepar la filtrul meu iubit. Deci al doilea pachet (tot de la moşu, evident), frumos impachetat şi compus tot dintr-un borcan de ness, pe care l-am caştigat prin merite deosebite la quiz-ul final, unde m-am remarcat prin abilitatea mea deosebită de a nu scoate un cuvant, a fost deja o surpriză prea mare pentru mine.

Dragă Moş Crăciun, de ce nu am primit şi eu o cutie de Fervex sau un termometru şmecher, ca unii dintre colegii mei? Sau măcar o pernă in formă de buze şi tot m-aş fi simţit mai indreptăţită… Să nu crezi că mă plang, sunt foarte mulţumită de cadoul meu şi mai ales de faptul că te-ai deranjat să ?mi faci nu un cadou, ci două, amandouă in aceeaşi seară incă, dar nu mă pot abţine să nu mă gandesc că mi-ai făcut o aluzie. Pană şi tu, moşule? Chiar aşa adormită iţi par? O, Brutus!!

…………………………………………………………………..

Vine vacanţa! Lungi seri se iarnă in care o să stau tolănită pe canapea şi nu o să fac absolut nimic…

Posted in brad de craciun, iarna | 4 Comments »

12th Dec 2007

Lăsaţi copiii să vină la McDonalds!

Deşi azi e miercuri, am să povestesc despre duminică dimineaţa. Deci aşa… Duminică dimineaţa, ca orice om care se respectă, aveam poftă de un mic dejun copios, pe care nu il puteam incropi cu ceea ce aveam eu prin frigider. In concluzie logică, am ieşit ?n oraş. Dar unde să mergi cand eşti puţin cam pe grabă şi vrei să mănanci cat incape? Răspunsul este, evident, McDonalds! Ce dor mi-era de de un Big Mac cu gust de cauciuc!!
Dar marea mea mirare de cate ori ajung acolo (de vreo două ori pe an) nu este de unde imi vin mie pofte din astea ciudate, ci este legată de multitudinea de copii pe care ii vezi infruptandu-se din porţia de hepimil… Nu reuşesc să inţeleg raţiunea părinţilor (dacă intr-adevăr există aşa ceva) care işi aduc odraslele in acest mirific loc. O fi vreo recompensă? Parcă ii aud: “Dacă eşti cuminte săptămana asta şi nu faci pipi pe canapea, duminică te duc să vezi cum mănancă lumea bună la mcdonalds”. Şi copiii strigă, strigă de fericire: MECDONALDŢ!!!!!

Bineinţeles că in momentul in care am ieşit pe uşă şi am respirat in sfarşit aer curat, mi-am indeplinit ritualul şi am jurat că nu o să mă mai intorc niciodată. Sau cel puţin nu săptămana asta :)

Posted in copyright, din seria ce ma enerveaza | 2 Comments »

07th Dec 2007

Zi de doliu

Astăzi este o zi tristă, foarte tristă pentru mine… Vizitatorul meu cel mai fidel (să o numim Suzy, pentru că este o ea) a incetat din activitatea care ii dădea un sens existenţei sale anoste. Chiar dacă am promovat o intreagă campanie anti-Suzy, nu pot să nu mă simt părăsită, abandonată… O simţeam aproape, acolo langă mine, in orice cuvant pe care eu ?l scriam şi ea il citea.
Unde eşti tu, Suzy??? Suuuuuzy!!! Te rog vino inapoi şi citeşte-mi din nou blogul, nu mai are nici un sens să scriu fără tine!

Suzy, dacă eşti totuşi acolo şi ai găsit o modalitate să te ascunzi de omniprezenţa mea, da-mi te rog un semn, să ştiu că totul e ok, că nu s-a schimbat nimic in relaţia noastră atat, o, dar atat de intimă…

Declar oficial această tristă zi de vineri, 7 ianuarie 2007, zi de doliu deosebit de grav. Pentru toţi cei care aveţi o Suzy in viaţa voastră, pentru toţi cei care aţi cunoscut-o pe cea care se mai numeşte şi Suzy, vă rog să respiraţi adanc şi să vă gandiţi profund la pierderea pe care am suferit-o eu, dar in acelaşi timp şi Ea, sus-numita Suzy.

Suzy, să ştii că in inima mea vei fi intotdeauna prezentă, sper că acolo unde eşti acum ţi-e mai bine…
Să te odihneşti ?n pace!

Update: O, dar Suzy nu e moartă, Suzy se transformă… cu www.smarthide.com/anonymizer.php Vezi, Suzy? Nu sunt blondă degeaba :P

Posted in copyright, pseudopsiho, suzy | No Comments »