MyDreamland

Cel mai frumos cadou de la moş… partea cea mai importantă aseară, iar restul dimineaţă, cand m-am trezit…
Mulţumesc, moşu’ :)

i’m lovin’ it!

Am intrat oficial in luna cea mai aşteptată a anului, luna cadourilor, luna nebuniei de sărbători. Eu personal o urăsc, dar poate că totuşi anul ăsta va fi altfel. Sper.
Ce inseamnă de fapt aceste sărbători? Colinde, brad impodobit, cadouri, cozonace, cumpărături, reuniuni de familie, stres, oboseală şi depresii. Am uitat ceva? Nu, nu cred…

Mi-am făcut şi eu planuri, doar aşa, ca să subscriu la nebunia generală. Planuri pe care, ca de obicei, sunt sigură că mi le voi schimba in ultima clipă. Am o singură dorinţă doar: să plec undeva, oriunde. Afară din oraş, preferabil intr-un alt oraş, unde nebunia să fie şi mai mare. De fapt iubesc nebunia, iubesc invălmăşeala pe străzi, imbulzeala din magazine, claxoanele din trafic şi cate un cot in coaste la coadă la supermarket. Dar doar in această perioadă. După revelion, din 2 ianuarie, mă aştept ca totul să intre intr-o altă dimensiune, bacoviană chiar, unde străzile să fie pustii la orele pranzului, astfel incat să iţi poţi auzi ecoul paşilor in Piaţa Operei.
Dar vine vacanţa, una dintre singurele bucurii legitime ale acestei perioade, cand voi putea face ceea ce mă pricep eu cel mai bine: să dorm, să mănanc şi să mă uit la televizor toată ziulica, de dimineaţa pană seara. Eventual o să mai ies sporadic din casă, doar ca să mă pot plange apoi cat sunt de obosită şi să pot emite pretenţii la posturile tv vizionate inainte de culcare, sau la ultima felie de toast. Bună strategie, ha?