MyDreamland

Firma la care lucrez s-a gandit (cu bune intenţii şi pe bună dreptate) să organizeze o petrecere de crăciun. Petrecere in opinia lor, serbare/reuniune-de-clasă intr-a mea. Nu vreau să fiu inţeleasă greşit, a fost chiar reuşită, iar toată lumea a plecat acasă mulţumită, cu braţele pline de daruri de la moşu. Aici voiam să ajung, la darurile de la moşu… M-am bucurat foarte tare cand am primit un pachet imens compus dintr-un borcan de cafea instant, pentru că tocmai ce mi se terminase cafeaua acasă şi mă gandeam că nu mai trebuie să cobor dimineaţa la faimosul butic de la colţ să imi procur alta. Deci m-am bucurat. Dar apoi, intr-un moment de restrişte, mi-am adus brusc aminte că de fapt cel ce se bucură de privilegiul de a fi numit “jumătatea mea” imi adusese, exact inainte să ne indreptăm spre serbare, un pachet de cafea din aia normală, pe care pot să o prepar la filtrul meu iubit. Deci al doilea pachet (tot de la moşu, evident), frumos impachetat şi compus tot dintr-un borcan de ness, pe care l-am caştigat prin merite deosebite la quiz-ul final, unde m-am remarcat prin abilitatea mea deosebită de a nu scoate un cuvant, a fost deja o surpriză prea mare pentru mine.

Dragă Moş Crăciun, de ce nu am primit şi eu o cutie de Fervex sau un termometru şmecher, ca unii dintre colegii mei? Sau măcar o pernă in formă de buze şi tot m-aş fi simţit mai indreptăţită… Să nu crezi că mă plang, sunt foarte mulţumită de cadoul meu şi mai ales de faptul că te-ai deranjat să ?mi faci nu un cadou, ci două, amandouă in aceeaşi seară incă, dar nu mă pot abţine să nu mă gandesc că mi-ai făcut o aluzie. Pană şi tu, moşule? Chiar aşa adormită iţi par? O, Brutus!!

…………………………………………………………………..

Vine vacanţa! Lungi seri se iarnă in care o să stau tolănită pe canapea şi nu o să fac absolut nimic…

Am intrat oficial in luna cea mai aşteptată a anului, luna cadourilor, luna nebuniei de sărbători. Eu personal o urăsc, dar poate că totuşi anul ăsta va fi altfel. Sper.
Ce inseamnă de fapt aceste sărbători? Colinde, brad impodobit, cadouri, cozonace, cumpărături, reuniuni de familie, stres, oboseală şi depresii. Am uitat ceva? Nu, nu cred…

Mi-am făcut şi eu planuri, doar aşa, ca să subscriu la nebunia generală. Planuri pe care, ca de obicei, sunt sigură că mi le voi schimba in ultima clipă. Am o singură dorinţă doar: să plec undeva, oriunde. Afară din oraş, preferabil intr-un alt oraş, unde nebunia să fie şi mai mare. De fapt iubesc nebunia, iubesc invălmăşeala pe străzi, imbulzeala din magazine, claxoanele din trafic şi cate un cot in coaste la coadă la supermarket. Dar doar in această perioadă. După revelion, din 2 ianuarie, mă aştept ca totul să intre intr-o altă dimensiune, bacoviană chiar, unde străzile să fie pustii la orele pranzului, astfel incat să iţi poţi auzi ecoul paşilor in Piaţa Operei.
Dar vine vacanţa, una dintre singurele bucurii legitime ale acestei perioade, cand voi putea face ceea ce mă pricep eu cel mai bine: să dorm, să mănanc şi să mă uit la televizor toată ziulica, de dimineaţa pană seara. Eventual o să mai ies sporadic din casă, doar ca să mă pot plange apoi cat sunt de obosită şi să pot emite pretenţii la posturile tv vizionate inainte de culcare, sau la ultima felie de toast. Bună strategie, ha?