MyDreamland

Am revenit. Am fost putin ocupata cu redecorarea micutului meu apartament, iar tocmai acum am terminat de montat scaunul pe care stau invingatoare, fericita ca am reusit singura sa descifrez instructiunile speciale pentru blonde. Ce, credeau ei ca ma voi da batuta? Ca nu reusesc nici macar sa pun cap la cap piesele unui scaun de birou? Ha! Am facut-o…

Ce am mai facut saptamanile acestea, pe langa job-ul part time de designer de interioare? Pai de exemplu am cunoscut un baiat care se prezenta cam asa: “Ma cheama Catalin si am o gradina.” La intrebarea mea destul de logica daca ii place gradinaritul mi-a raspuns NU. Poate ii place ideea de a avea o gradina, in aceasta lume moderna plina de roboti industriali si poluare. NU. Ii place cum arata gradina?? NU. Si atunci ce mama dracu’ asociezi gradina cu numele tau cand te prezinti unei persoane?! Raspuns: “Pai nu mi-a venit altceva in cap…” Am mai cunoscut o fata care ma suna in fiecare zi de vreo trei ori ca sa-mi ceara aceleasi informatii. O fi avand saraca sindromul ala pe care-l avea si Drew Barrymore in 50 First Dates?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Ma fascineaza nebunia cu Pavarotti din Banat, pe toate posturile tv dau de acest baietas talentat, pana si la Sinteza Zilei unde, spre surprinderea mea, subiectul de discutie nu e Basescu… Cum se poate asa ceva? Nu se vorbeste despre Basescu?? Se naruie lumea, domnule mogul…

Daca tot se apropie vertiginos noaptea acestor premii atat de apreciate, a trebuit si eu sa imi indeplinesc ritualul de vizionare… Nu de alta, dar sa pot sa imi dau cu parerea si sa comentez. Am avut totusi o dezamagire cumplita, care s-a accentuat tot mai mult cu fiecare film pe care l-am vazut. Nu imi dau seama daca filmele propuse la categoria “cel mai bun film” au ajuns aici din lipsa de alte filme mai bune, sau daca oamenii aceia din faimoasa academie chiar au considerat ca merita sa primeasca un Oscar. Dilema…

Sa incepem cu Juno. Nu prea am avut mari sperante de la acest film, dar nu ma asteptam sa vad un film ca altele 100, la care te uiti intr-o duminica dimineata din lipsa de altceva mai bun de facut. Actorii au fost ok, scenariul la fel, dar totusi nu am gasit absolut nimic special la acest film cu si despre adolescenti ciudati… Singurul lucru care mi-a placut a fost sarcasmul tipic adolescentin pe care il afiseaza eroina.

There Will Be Blood este un film epic, despre ce altceva decat subiectul preferat al americanilor, petrolul. Sursa este romanul lui Upton Sinclair, Petrol!, care a fost publicat in 1927. Sinclair a fost cunoscut drept un un scriitor politic, nu unul creativ, iar datorita calitatii indoielnice a romanelor sale a decazut destul de repede, nemaifiind publicat de muuuult timp. Probabil ca Paul Thomas Anderson a vazut o legatura intre Daniel Plainview (eroul filmului, jucat cu mare clasa de Daniel Day-Lewis), care in nebunia ce a pus stapanire pe el in cautarea petrolului calca totul in picioare, si dubioasele afaceri cu petrol care au loc astazi in SUA. Deci vazut, apreciat, placut…. not!

Joel si Ethan Coen au reusit sa faca un film destul de ciudat incat sa imi placa, No Country for Old Men. Banii sunt ceva la care toata lumea viseaza, iar crima este ceva perfect normal in aceasta lume. Povestea este simpla, spusa simplu. Avem un fel de Terminator care omoara pe toata lumea care ii sta (sau nu) in cale, care urmareste o valiza de bani aflata dintr-o pura intamplare in mainile unui sudor. Amandoi sunt urmariti (mai mult cu gandul) de seriful Ed Tom Bell (Tommy Lee Jones), un “old-timer”. Dupa o gramada de impuscaturi cu pistoale sau cu tuburi de oxigen (?!) ajungem la un final neasteptat, dar destul de calm si de plin de invataminte. Ceea ce frapeaza in acest film este cruzimea fara logica a urmaritorului psihopat pusa fata in fata cu calmul strategic al serifului, el fiind sigurul care nu se mai regaseste in acea tara.

Si asa am ajuns la ultimul film, Atonement (pentru ca la Michael Clayton refuz sa ma uit). Un film care in mare mi-a placut datorita peisajului tipic englezesc in care s-a desfasurat actiunea. Cel putin la inceput, pentru ca mai apoi s-a transformat intr-un film de razboi. Scenariul a fost interesant, cu toate ca mi s-au parut exagerat de lungi unele scene absolut banale. Pentru ca m-am plictisit de atata scris si vreau sa mai fac si altceva in afara de stat pe blog si comentat filme, o sa spun ca Atonement mi-a placut cel mai mult din aceasta categorie. Si mai pe scurt, sper sa ia Oscarul. Gata. I’m out!

Cu intarziere, va urez si eu “La multi ani!” desi cred ca vi s-a urat de cate ori ati auzit asta pana acum. Eu cel putin nu mai suport: sms-uri, mail-uri, mesaje pe mess, sa nu mai vorbesc ca de cate ori sun pe cineva sau sunt sunata, primele cinci minute din conversatie ni le petrecem urandu-ne de bine…

Sa trecem totusi la partea buna a lucrurilor. Asa cum se obisnuieste, la fiecare inceput de an trebuie sa incercam sa devenim mai buni, nu? Asta am incercat si eu, iar cu ajutorul Ramonei (Dojo) chiar am reusit :) Odata cu propriul domeniu, a venit si o schimbare drastica de look al blogului (zic eu…), un upgrade (tot eu zic si asta).

Voi incheia brusc acest post, pentru ca ma intorc la bazait skin-uri si plug-inuri… Sper sa ne vedem cu bine :)