MyDreamland

Dupa alte cateva seriale de care eram pur si simplu obsedata (obsesie pe care greva scenaristilor de la Hollywood a dat-o peste cap), a venit vremea lui - The Tudors. Am vazut primele doua episoade intr-o criza de plictiseala, duminica seara, pe hbo si am ramas bolnava. Bineinteles ca a doua zi mi-am descarcat ilegal toate episoadele disponibile si acum ma iau toti dracii ca nu am timp sa fac un maraton de vizionare. Tema este una istorica, iar partea catchy este ca stiu cum se termina, stiu in mare ce se intampla, dar sunt curioasa cum.

A, am uitat sa mentionez ca Henry VIII, pe numele lui Jonathan Rhys Meyers este…. n-am cuvinte…. aaah… mda, superb :)

A fost, cred, cea mai ciudata vacanta din viata mea. In primul rand cred, si pe buna dreptate, ca cineva m-a blestemat. De ce cred asta? Pai, in cele 4 zile petrecute acolo, am reusit sa racesc cum nu am mai fost niciodata, politia ne-a luat masina, iar lucrul cel mai important, ospatarii de la birtul din muzeu ne-au ignorat complet vreo jumatate de ora, iar apoi ne-au si pierdut comanda. Daca asta nu-i blestem, atunci ce e?

Dar sa nu exagerez, au fost si clipe superbe, ca de exemplu atunci cand am intrat in magazine si am vazut reducerile mai mult decat ciudate si am intrat intr-un fel de transa extatica… Minunat moment….

Gata, mi-am revenit. Ce am mai vazut eu in Viena? A, da - multi romani. Dar, spre diferenta de alte tari mai latine precum Spania sau Italia, romanii pe care i-am intalnit aici puteai sa ii confunzi cu niste oameni normali, chiar sa crezi ca sunt vienezi. Ce minune! M-am simtit aproape mandra. Unul dintre ei era DJ intr-un club destul de trendy, pe care nu mica mi-a fost mirarea sa-l vad a doua zi luandu-i-se un interviu pe un post gen mtv austriac. Asa ca sa nu cumva sa aud austrieci comentand de conationalii nostri, pentru ca ei au parte doar de specimele mai rasarite dintre emigranti, pe cand restul se pierd ca pleava dusa de vant in cele patru colturi ale lumii…

Ce am mai vazut eu in Viena? Pai… mult sushi. Running sushi, adica un fel de sushi care fuge pe banda… Altceva? Multi cai si o expozitie de arta chineza. Nu e acelasi lucru cu sushi-ul, nu?

eu, foarte fericita printre sutele de beculete…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

Sa arat lumii cate cadouri am primit eu in anul 2007. Atat de multe, incat am avut nevoie de un container special sa le depozitez, iar de acolo le scot pe rand, cand am nevoie de cate ceva. Bineinteles ca se mai face si dezordine, ca doar nu sunt eu cea mai ordonata persoana din lume…

Cu intarziere, va urez si eu “La multi ani!” desi cred ca vi s-a urat de cate ori ati auzit asta pana acum. Eu cel putin nu mai suport: sms-uri, mail-uri, mesaje pe mess, sa nu mai vorbesc ca de cate ori sun pe cineva sau sunt sunata, primele cinci minute din conversatie ni le petrecem urandu-ne de bine…

Sa trecem totusi la partea buna a lucrurilor. Asa cum se obisnuieste, la fiecare inceput de an trebuie sa incercam sa devenim mai buni, nu? Asta am incercat si eu, iar cu ajutorul Ramonei (Dojo) chiar am reusit :) Odata cu propriul domeniu, a venit si o schimbare drastica de look al blogului (zic eu…), un upgrade (tot eu zic si asta).

Voi incheia brusc acest post, pentru ca ma intorc la bazait skin-uri si plug-inuri… Sper sa ne vedem cu bine :)

Cel mai frumos cadou de la moş… partea cea mai importantă aseară, iar restul dimineaţă, cand m-am trezit…
Mulţumesc, moşu’ :)

i’m lovin’ it!

Recunosc că am devenit obsedată de colecţia de cărţi de la Cotidianul. Am inceput să urmăresc pe la chioşcuri şi prin ungherele librăriilor toate cărţile apărute pană acum sub această siglă. Sunt cărţi pe care le-am mai citit, poate chiar le mai am ascunse pe undeva prin biblioteca părinţilor, dar le cumpăr totuşi cu un extaz chiar nesănătos aş zice. Săptămana trecută a fost noaptea reducerilor la mall şi toată lumea se imbluzea să cumpere cate şi mai cate din magazinele ticsite de afişe colorate care anunţau -10%, -20% din preţul unor articole scoase special de la naftalină tocmai pentru această ocazie. Printre singurele magazine care nu erau impanzite de mulţimea hipnotizată, se găsea şi librăria Cărtureşti, fapt pentru care (şi nu numai) am catadicsit să intru. La ieşire, printre multitudinile de pungi care mai de care mai inscripţionate cu care se fălea poporul, singura mea pradă era o plasă modestă, cu cinci cărţi inăuntru. Cărţi din colecţia mai sus menţionată, pe care le-am cules de sub cuierul de la intrarea librăriei şi de care sunt nespus de mandră.

Aştept cu nerăbdare cartea de săptămana viitoare, scrisă de unul dintre autorii mei preferaţi, Kobo Abe.