14th Feb 2008
Invăţături de Val’s Day
Oare ce ne face fericiti e tot timpul ceea ce nu putem avea? Si daca am avea acel lucru/persoana/statut, cat ar dura fericirea? Poate fericirea nici macar nu exista cu adevarat, ea este doar o iluzie, un scop maret care ne face sa visam si sa mergem mai departe… Cati oameni pe care ii cunosc eu pot spune cu adevarat ca sunt fericiti? Cati dintre ei se trezesc in fiecare dimineata multumind cerului pentru ceea ce au?
Si atunci de ce sa ne irosim viata, sa ignoram ce avem langa noi, dorindu-ne imposibilul? Poate fericirea se invata, nu e ceva care cade peste noi… Sau poate ea ne este inoculata de carti sau de filme pline de eroism si sacrificiu dar in care totul se termina cu bine si “they live happily ever after”… Dar ceea ce traim noi in viata de zi cu zi nu este un roman de Sandra Brown, ci este mult mai simplu, mai banal, mai OMENESC. Fericirea nu exista, exista doar convietuirea si compromisul.
nu cred k a existat o persoana pana acum care sa fi fost fericita incontinuu…fericirea e doar o stare, un sentimenet c apare atunci cand obtinem ceva la care am visat indelung… dureaza cateva momente, dupa care acea exuberantza se risipeste…
in ceea ce priveste faptul k omul isi doreste anumite chestii…asta e d fapt ceea ce ne face sa mergem mereu inainte, cred eu. in momentul in care ne atingem scopul, avem o oarecare senzatie de implinire, dupa care o noua dorintza se va naste in noi. si asta ne ajuta sa ne trezim in fiecare zi, sa ne continuam viata, sa trecem peste obstacole…imi vine acum in minte o expresie dintr-un film, nu mi amintesc numele: ‘it’’s not the , it’s the desire of ‘..:P
it-s not the “it” it-s the desire of “it”