MyDreamland

Tocmai m-am intors de la piaţă… Nu de la piaţa de zarzavaturi, ci de la piaţa unde găseşti tot ce iţi trebuie in casă şi nu numai, de la lenjerie intimă la bucăţi de radiatoare pentru maşină. E o experienţă foarte interesantă să-ţi petreci o sambătă dimineaţă intr-un asemenea loc, vezi tot felul de oameni, de la fraţii noştri rromi care vand haine la grămadă, apoi cei puţin mai şmecheri care vand haine de firmă pe capotele bmw-urilor şi pană la soţii de demnitari faimoşi ai dragii noastre urbe . Toată lumea cu un singur scop: să profite cat poate de pe urma preţurilor mici şi a mărfii cat mai diversificate. Mi-am achiziţionat şi eu nişte articole de bază, precum o mega-cutie de detergent adus tocmai din Germania (că miroase mai frumos decat ăsta de la noi), incă o mega-cutie de cornfleix aduşi tot de acolo (că au gust mai bun decat cei făcuţi pentru noi) şi nişte fulare (adică vreo cinci), pentru simplul motiv că erau la 1 leu bucata (cu strigături, pentru captarea atenţiei).

Mi s-a atras atenţia că acest mod de viaţă al oamenilor pieţei va fi cantat in versuri peste vreo jumătate de veac, aşa ca ar trebui să il respect de pe acum, ca să pot să mă laud mai tarziu, să spun Vi-am spus eu! Dar eu vă spun de pe acum…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Lucrul cel mai de temut cand lucrezi la o firmă, cred că este o intalnire oficială, individuală, cu consiliul director. Acest consiliu, care este un fel de comisie a inchiziţiei lumii moderne, nu poate aduce nimic bun cand se intalnesc toţi şi işi răpesc din timpul lor preţios de consilieri directori, special ca să te vadă pe tine. Am avut ieri o astfel de intalnire şi, eu personal, am scăpat de rug doar pentru că felul meu independent de gandire a fost apreciat. Mi se pare normal acest lucru, deoarece intotdeauna cand sunt preocupată cu procesul de a gandi, mă retrag undeva singură cateva zile şi nu las pe nimeni să intre la mine in cap să imi perturbe gandirea, mi se pare cel mai logic aşa. Adică nu am gandit niciodată impreună cu cineva, şi nici altcineva nu m-a chemat vreodată să il acompaniez in gandire… Blestemul femeii moderne, trebuie cică să fie independentă, iar eu nu mă las mai prejos…

 

 

This entry was posted on Saturday, January 12th, 2008 at 2:18 pm and is filed under copyright, la piata. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.