MyDreamland

Deşi azi e miercuri, am să povestesc despre duminică dimineaţa. Deci aşa… Duminică dimineaţa, ca orice om care se respectă, aveam poftă de un mic dejun copios, pe care nu il puteam incropi cu ceea ce aveam eu prin frigider. In concluzie logică, am ieşit ?n oraş. Dar unde să mergi cand eşti puţin cam pe grabă şi vrei să mănanci cat incape? Răspunsul este, evident, McDonalds! Ce dor mi-era de de un Big Mac cu gust de cauciuc!!
Dar marea mea mirare de cate ori ajung acolo (de vreo două ori pe an) nu este de unde imi vin mie pofte din astea ciudate, ci este legată de multitudinea de copii pe care ii vezi infruptandu-se din porţia de hepimil… Nu reuşesc să inţeleg raţiunea părinţilor (dacă intr-adevăr există aşa ceva) care işi aduc odraslele in acest mirific loc. O fi vreo recompensă? Parcă ii aud: “Dacă eşti cuminte săptămana asta şi nu faci pipi pe canapea, duminică te duc să vezi cum mănancă lumea bună la mcdonalds”. Şi copiii strigă, strigă de fericire: MECDONALDŢ!!!!!

Bineinţeles că in momentul in care am ieşit pe uşă şi am respirat in sfarşit aer curat, mi-am indeplinit ritualul şi am jurat că nu o să mă mai intorc niciodată. Sau cel puţin nu săptămana asta :)

This entry was posted on Wednesday, December 12th, 2007 at 8:45 am and is filed under copyright, din seria ce ma enerveaza. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.