MyDreamland

PROST, PROÁSTĂ, proşti, proaste, adj., s.m.?i f. 1. Adj., s.m. ?i f. (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac.
PROSTIE, prostii, s.f. 1. Starea celui lipsit de inteligenţă sau de invăţătură, starea omului prost; (concr.) fapt?, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanţă; fleac; absurditate, inepţie. – Prost + suf. -ie (sursa DEX 98)

Ce inseamnă să fii prost? Ce e de fapt prostia?

Cat de prost poate să fie un om? Care e totuşi limita prostiei? Sunt intrebări care mă macină destul de des… Am intalnit destul de mulţi oameni pe care lumea in general i-ar cataloga drept proşti şi am incercat de multe ori sp ii inţeleg, să intru in mintea lor, să imi dau seama care e mecanismul care nu funcţionează. Ceea ce am realizat este că prostia nu constă in concepţii, in idei diferite; că om nu este prost doar pentru că nu este de aceeaşi părere cu noi in legătură cu un lucru sau cu altul, ci pentru că are o rotiţă defectă care il impiedică să inţeleagă anumite procese. Există o diferenţă mare intre a fi naiv şi a fi prost. Cred că singura mea prejudecată este legată de oamenii proşti, pur şi simplu ii detest. Mi se blochează ceva in creier, care mă face să intrerup orice comunicare cu respectivul, inlocuind-o cu un puternic sentiment de aversiune, de greaţă chiar. Partea rea este că nu imi pot permite acest lucru, natura muncii mele nepermiţandu-mi. Aşa că imi refulez instinctul şi mă manifest in singurul mod posibil la ora actuală, adică acum, aici.

This entry was posted on Tuesday, November 20th, 2007 at 8:07 pm and is filed under din seria ce ma enerveaza. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.