07th Feb 2008
Starbucks - american dream
Intotdeauna mi-am dorit sa beau o cafea la Starbucks. Nu stiu de unde imi vine aceasta dorinta, probabil din multitudinea de filme hollywoodiene care ne bombardeaza cu imaginea acestei cafenele, cu mesele ei unde poti sa stai cu laptopul pe masa si sa scrii articole pentru ziare mai mult sau mai putin importante, cu paharele ei verzi care imi invoca insasi esenta capitalismului. Cu toate ca prin preumblarile mele am fost in multe orase unde se gasea si acest loc minunat al viselor mele, nu am avut niciodata sansa sa intru, sa gust din licoarea cea dadatoare de viata atat de ravnita de mine. De ce? Pentru ca toti prietenii mei, persoanele care-mi erau alaturi in pelerinaje, prefera sa-si incurgiteze cafeaua intr-un loc mai traditional, mai specific meleagurilor pe care ne gaseam. Trist… aveam si eu un vis in viata…
La acelasi lucru probabil se gandea si eroina acestui post, o americanca de origine iordaniana, o femeie de afaceri, casatorita si cu trei copii, care a ajuns in Riad, Arabia Saudita, pentru a vizita noile birouri ale filialei din Riad a firmei sale. Femeia s-a gandit sa isi lumineze ziua cu o cafea si un internet wireless la Starbucks, alaturi de un coleg de birou. Dar ceea ce nu s-a gandit ea, era ca va fi descoperita de politistii sauditi, care au luat-o pur si simplu pe sus din cafenea si au inchis-o, pe motiv ca a incalcat legile islamice. Judecatorul in fata caruia a aparut i-a spus ca “este o pacatoasa si ca va arde in iad pentru faptele sale”. Potrivit legilor islamice, o femeie nu are voie sa iasa in public cu un barbat cu care nu este casatorita sau nu este ruda. Ce am invatat noi de aici? Ca nici macar capitalismul nu ne poate salva…
Si ce am mai invatat eu personal? Ca articolele din ziarele de la noi care acopera stiri internationale sunt pur si simplu traduceri ale articolelor din The Times (in cazul de fata)… Si mai trist…
Scuipă tot!
Vrei continuarea? Apasă aici!! RSS