22nd Oct 2007
“Povestea clasica este a cuiva care are un partener, dar si o relatie de comunicare foarte apropiata. (…)
Cred ca de obicei se intampla in mediile creative, intre colegi care lucreaza la acelasi proiect cu entuziasm si maximum de energie. Lucrand mereu cu creierul, intr-un mod relaxat si creativ, nu se mai vad fizic, nu mai vad diferente de varsta, defecte corporale etc. Se bat in energie si se cuceresc cu idei si cuvinte, si concepte. Iar tensiunea asta se prelungeste si capata o alta forma, pe masura ce relatia dintre cei doi se extinde in afara biroului. Chiar daca obiectul initial de excitatie dispare, ramane senzatia in sine si se manifesta si atunci cand se fac confesiuni in plan personal sau glume generale. Si asa doua creiere se indragostesc la nebunie unul de celalalt. Chiar daca nu exista nici un fel de manifestare fizica, asta este cea mai ingrozitoare dintre tradari. Cand faci sex, faci sex si gata, faci un dus si te intorci acasa, dar sentimentul asta te face sa te rupi de realitate si sa traiesti in creier, sa te retragi acolo ca intr-un pod, unde, chiar daca este mai inghesuit, este locusorul tau. Este ca si cum ai iubi un extraterestru, iubesti energia si atat, iar energia nu are defecte. Este perfecta, iar o persoana in carne si oase, cum ar fi partenerul oficial, nu poate concura vreodata cu energie, cu o idee.”
- psihologia azi -
dedicatie pt cine se simte
UPDATE Si uite ca nu s-a simtit nimeni (cu majuscule)
This entry was posted
on Monday, October 22nd, 2007 at 3:18 pm and is filed under pseudopsiho.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Nu mi s-a intamplat niciodata, dar e foarte plauzibila explicatia
NU STIU DACA NU S-A SIMTIT NIMENI, DOAR CA LE E JENA SA RECUNOASCA. CUM SA FII INDRAGOSTIT DE ALTCINEVA CAND AI DEJA O RELATIE? CHIAR DACA ACEL CINEVA E DOAR O HIMERA, UN VIS, O IDEE…SAU PUR SI SIMPLU O PERSONA CARE TI-A ATINS SUFLETUL…E MAI BINE SA NU FI CU ACEA PERSOANA IN REALITATE, CI DOAR IN SCURTELE TALE INTERVALE ‘EXTRATERESTRE’, CACI ALTFEL TE-AI PUTEA TREZI, MAI DEVREME SAU MAI TARZIU, CA NU-L/O IUBESTI DE FAPT NICI PE ACELA/EEA, CI DOAR IDEEA DE A-L/O IUBI IN DIMENSIUNEA TA, DINCOLO DE LUMEA TERESTRA SI BANALA.
Poate sunt eu prea subiectiva, dar nu sunt de acord deloc. Eu de fapt vorbeam din partea cealalta a baricadei, din perspectiva fiintei reale, terestre, banale.
Daca simti ceva pentru persoana respectiva, go for it, nu trebuie sa sufere toata lumea din cauza ca tu nu te poti decide. Nu e corect.
sorry daca am lezat simtamintele cuiva, dar experienta ma legitimeaza…daca ar fi asa simpu sa go for it, lumea ar fi perfecta, cel putin din punctul asta de vedere. dar deciziile in privinta relatiei nu pot fi luate asa de usor, caci nu-ti pti cladi fericirea pe suferinta altcuiva. si, din pacate, de cate ori unul alege altceva, celalat sufera, inevitabil. asa ca, fie esti tu altruist si renunti la a-ti fauri o viata fericita, perfecta, alaturi de omul/energia/himera/sufletul-pereche (whatever), si te plafonezi alaturi de un altul cu care doar ti-e bine, fie dai dovada de un egoism la limita umanului si iti iei zborul alaturi de energia care te inspira si-ti da sens vietii…vezi numai sa nu cazi, caci, cu cat zbori mai sus, cu atat mai dureroasa e caderea… imi pare rau ca suna asa de sec. data viitoare o sa fac comentarii mai vesele, promit :)
o sa ma gandesc si eu la post-uri mai vesele, speciale de sarabatori :)
Inteleg ce spui tu, dar oricum raman la parerea ca o persoana se prinde cand tu visezi la un altul, chiar daca nu in mod constient…Se va intreba ce nu e in regula, cu ce a gresit.. Iar tu, evident, te vei gandi la celalalt. Pana acum sunt doi care sufera. Continuam? Daca mai punem ca si “omul/energia/himera/sufletul -pereche (whatever)” se gandeste la tine, deja avem trei… Ce ai rezolvat nefacand nimic? E cineva mai fericit? Sau tu chiar crezi ca daca refuzi sa iei o decizie, nu ai nici o vina?
Nu vreu sa fiu acra, gata :)